Am iubit-o pe Alexa mai mult decat pe oricine altcineva. Si atunci cand iubirea noastra mai avea atat de putin pentru a se implini, Alexa mea avea sa moara din cauza unui accident stupid de masina. Am ramas singur cu toate amintirile relatiei care ne-a unit, cu toate visele noastre de iubire, cu toate proiectele noastre de viitor, cu tot ceea ce visam in taina unul pentru celalalt. Acest site s-a nascut din iubirea ce i-am purtat. Aceasta iubire traieste in mine, pentru ca iubind-o pe ea vreme de mai bine de 3 ani nu mai stiu cum altfel sa traiesc decat iubind-o. Nu stiu ce e mai bine sa fac cu afectiunea care s-a adunat in mine si cu toate gandurile. Ciudat, cum se intampla lucrurile? Atunci cand esti constient ca ai atat de mult de daruit nu mai ai cui sa daruiesti. Si ma intreb ce sa fac acum cu toata aceasta caldura care ma invadeaza de cate ori ma gandesc la Alexa, ce sa fac cu lacrimile pe care nu pot si nici nu vreau sa le stapanesc? Prietenii m-au sfatuit sa scriu si asta fac, in speranta ca vorbind despre ce-a fost o sa-mi fie mai usor sa merg inainte.

    Acest site s-a nascut dintr-o mare durere.
Desi fiecare amintire doare, nu vreau sa uit nimic. Mi-a fost greu sa ma adun si sa fac acest site, pentru ca saptamani in sir n-am fost in stare sa leg doua cuvinte. Stateam ghemuit intr-un colt fara sa vreau sa vorbesc cu nimeni, uitandu-ma indelung la pozele ei, la toate lucrurile care imi aminteau de ea... Dar mai ales imi aminteam de cuvintele ei, imi rasunau in minte si in suflet de parca ar fi fost langa mine in clipa aia. Toate gesturile ei, toata afectiunea pe care mi-o oferea neconditionat si nelimitat, mi le-am amintit pe rand si laolalta in haosul care se asternuse in mine. Simteam ca cineva smulge bucati din mine cu o incetineala care ma facea sa urlu. Ma durea sufletul pana in strafunduri, dar stiam macar ca toata durerea de a o fi pierdut izvora din iubirea ce-i purtam. Stiam ca o iubeam. Stiam ca si ea ma iubise. Asta m-a facut sa vad ca in jurul meu erau oameni care vroiau sa ma ajute. Nu trebuia decat sa recunosc ca am nevoie de ajutor si sa ies din tacere si din izolare.

Vreau ca acest site, asa cum e el, sa fie loc de aducere aminte pentru toti cei care au cunoscut-o si au apreciat-o. Dar mai ales sa fie un loc al meu si al ei care sa ramana dupa noi. Un loc in care sa impart iubirea care mi-a ramas cu voi.

• Mesaje de condoleante de la prietenii din Club Romantic
• Mesaje de la vizitatorii acestui site
  (in curand)