Claudia pentru Alexa... [27 nov 2001]

Am intalnit-o acum 5 ani si mi-a placut de cum am vazut-o. Era simpatica si plina de viata, emana o bunatate sufleteasca cum la putine persoane gasesti. La inceput era timida dar in 2 zile ne-am imprietenit foarte bine. Am descoperit ca aveam multe in comun: de la data nasterii (ziua si luna), pana la radacini de nationalitate evreiasca. Era mereu saritoare si foarte deschisa. Ne-am atasat foarte repede una de alta: am considerat-o ca pe fiica mea. Eram bune prietene si ne spuneam totul. Am ajutat-o mereu atat cat am putut pentru ca stiam ca are o situatie mai dificila cu parintii; am incercat sa-i fiu cat mai aproape sufleteste. Cu ea se putea discuta orice, stia sa asculte si sa tina cont de parerea celorlalti. Era mereu atenta cu cei din jurul ei. Era foarte muncitoare, nu se dadea in laturi de la nimic. Ii ajuta pe toti chiar cu riscul de a munci si noptile pentru asta. Era un prieten adevarat.

Avea foarte multi prieteni pentru ca era iubita si apreciata pentru ceea ce facea. Stia sa ierte si stia sa te faca sa nu te simti singur. A crescut si s-a maturizat sub ochii mei. Avea bun gust, era mereu pusa la punct. Am asistat la infiriparea iubirii ei. Am vazut cum s-a daruit cu totul acelei iubiri sincere si curate. Il iubea pe Silviu cum nu a mai iubit pe nimeni. Cand vorbea despre el ochii ii straluceau de fericire si de caldura. Desi in zilele noastre tinerii sunt cam materialisti, pentru ea nu contau banii ci sufletul. Imi zicea ca bani poate sa faca oricand pentru ca nu ii e frica de munca dar un om cu sufletul curat e greu de gasit si atunci cand ai norocul sa-l intalnesti trebuie sa-l pastrezi langa tine mereu.

Era o gospodina cum putine sunt la varsta ei: ii placea sa faca de toate si era receptiva la nou. Stia sa te incurajeze cand vedea ca ti-ai pierdut increderea si ca totul in jurul tau se naruie. Of Doamne, cat imi lipseste. Vestea ca a murit intr-un accident stupid m-a lasat fara grai, nu-mi venea sa cred. Imi ziceam mereu ca nu-i adevarat, ca-i doar un vis urat. Lacrimile imi curgeau si abia mai puteam sa respir. Atunci am urlat de durere si am zis ca nu-i dreptate pe lumea asta. Nu mai aveam incredere nici in Dumnezeu, nu mi se parea corect ce se intamplase, nu putea sa dispara asa deodata fara macar sa o mai pot strange in brate fara macar sa-i spun ce mult am tinut la ea. Sunt momente cand nici acum nu pot crede ca nu mai este, parca o astept sa intre pe usa cu zambetul ei dulce si cu figura ei de "icoana" (asa cum ii spusese odata un profesor). Zile intregi am rascolit prin lucrurile ei din birou. Am gasit acolo lucruri la care ea tinea foarte mult: poezii, poze, felicitari primite de la Silviu, erau carti si mesaje. Am plans de fiecare data cand gaseam ceva, parca ii simteam prezenta.

Au fost zile cand am umblat prin toate fisierele de pe calculatorul ei ca sa gasesc cat mai multe despre ea, despre ce-i placea ei, am strans toate mesajele de la prieteni de la cei care au iubit-o cu adevarat. Si au fost foarte multi. Nu-mi doresc decat sa-i fie bine acolo unde este, sa fie fericita si iubitoare asa cum a fost ea mereu. Relatia ei cu Silviu a fost ceva deosebit, nu cred ca am mai intalnit asa ceva pana la ei. Se iubeau atat de mult incat nu rezistau unul fara celalalt prea mult timp. Era o iubire sincera, neconditionata. Au stiut mereu sa mentina vie flacara iubirii chiar daca au avut si momente mai dificile, asa ca noi toti. Dar au stiut mereu sa-si rezolve problemele cu calm si cu intelegere. Mi-a placut tare mult la ei ca nu se desparteau niciodata suparati, nu plecau pana nu se lamureau si nu-si explicau de ce au reactionat in felul in care au facut-o. Isi faceau mereu mici cadouri: nu trecea o zi importanta in care sa nu-si daruiasca ceva, oricat de mic, dar care sa demonstreze ca tin mult unul la altul.

Era in stare sa renunte la orice pentru Silviu, mereu se gandea cum sa-i faca lui o bucurie, dar acelasi lucru este valabil si pentru el. Se ajutau mereu chiar si in cele mai grele momente din viata lor. Adevarul este ca aveau multe in comun, le placeau cam aceleasi lucruri si faceau totul cu drag. Se iubeau asa cum erau, cu calitati dar si cu defecte. Nu erau numai parteneri, erau colegi de munca si prieteni de suflet. Erau si buni "colegi de scoala" pentru ca invatau impreuna. Tare ii mai placea Alexei sa-l asculte cum povestea el ce invata pentru scoala, ii sorbea fiecare cuvant si ii punea intrebari atunci cand nu stia ceva. Era in stare sa stea ore intregi sa-l asculte.

Alexa acolo unde esti sa sti ca ai ramas in sufletul nostru si ca vom duce la bun sfarsit tot ce ai visat tu. Poti fi mandra de cel pe care l-ai iubit atat de mult. Ti-a promis ca va duce mai departe tot ce ati visat si ca va incerca sa fie fericit si sa stii ca se tine de promisiune. Te iubim ingerasul nostru drag