Testamentul [31 aug. 2001]

"Imi iau la revedere acum de la tine... Te rog sa ai grija de tine sa nu mai fi trist si sa nu te simti singur. Pentru ca eu mereu sunt cu gandul la tine si te iubesc mult de tot. Nici nu-ti poti da seama cat de mult te iubesc, cum ma gandesc mereu la tine si cum noaptea te strang in brate si te sarut de mii de ori. Pa dragul meu pa, ne vedem pe data de 7 (septembrie 2001) sa fii cuminte si sa te odihnesti. Te iubesc, sa nu uiti asta niciodata. Pupici dulci. "

Accidentul [17 nov. 2001]

Acestea sunt ultimele cuvinte pe care Alexa mi le-a adresat. N-am stiut ca sunt ultimele pana in clipa in care am aflat ca draga de ea murise intr-un accident de masina. Plecase impreuna cu parintii ei si niste prieteni de familie in concediu la munte. Urma sa se intoarca pe 7 septembrie. Si nu s-au mai intors ... Dupa ce au trecut pe la bunicii ei, in drum spre casa, s-a intamplat acel accident stupid care a luat-o de langa mine. Se grabeau, ploua destul de tare, masina a derapat, s-a rasturnat si a intrat intr-un copac. Martorii accidentului spun ca foarte probabil ca patru dintre cei cinci ocupanti ai masinii au murit pe loc. Si Alexa mea printre ei. Recunosc ca nu m-am ingrijorat foarte tare cand am vazut ca Alexa nu revine cand a spus. Am crezut ca au hotarat sa mai prelungeasca cu cateva zile concediul. Era primul ei concediu dupa mai multi ani de munca continua si chiar il merita. Asa ca am asteptat. Dar cand am vazut ca nici pana pe 11 septembrie nu revenise ... am intrat in panica. Nu mai stiam unde s-o caut, nu aveam nici o veste. Apoi, pe 12 septembrie am aflat: Alexa murise in accidentul ala.

Promisiunea [18 nov. 2001]

Nu stiu de ce, dar simt ca acum am puterea sa-ti promit ca am sa fac ceea ce ti-ai dorit. Si stiu ca cea mai mare dorinta a ta era sa fiu fercit. Asa cum si dorinta mea era ca tu sa fii fericita. Nu stiu daca acolo unde esti tu acum mai conteaza aceasta fericire lumeasca, de aceea am sa ma gandesc la tine ca la cineva care si-a indeplinit menirea in lumea asta. Numai acceptand asta o sa am puterea de a merge mai departe. Mi-a fost greu sa accept ca nu mai esti cu mine si ca nu pot sa-ti mai ofer fericirea pe care ti-o doreai. Mi-a fost greu sa accept ca toata lumea noastra de vise va trebui s-o implinesc de unul singur. Mi-a fost greu sa inteleg ca desi par singur, nu sunt. Mi-a fost greu sa inteleg ca desi tu nu mai esti sa-mi spui cat ma iubesti, undeva in sinea mea eu stiu raspunsul. Mi-a fost greu sa inteleg ce inseamna fericire fara tine. Lacrimile insa, au scos din mine durerea si urletul tacut.