O lume de vise [17 nov. 2001]

Noi am fost unii dintre acei oameni care visau fara incetare. Asadar, nu aveam un singur vis, aveam o multime de vise. Dar cel mai mult ne doream sa fim impreuna, sa formam o familie, sa fim fericiti si sa imbatranim alaturi. Chiar daca parintii nostrii nu intelegeau relatia noastra (mai ales mamele), noi doream sa ne casatorim. Dupa 3 ani si jumatate relatia noastra nu se mai putea numi "moft", asa cum o catalogasera familiile noastre. Nu spun ca totul era absolut perfect, aveam si noi momentele noastre de criza dar stiam mereu sa ne oprim la vreme si sa cautam o solutie. De fiecare data vorbeam despre problema pe care o aveam si problema se termina intr-o imbratisare si o vorba dulce. Si totul era ca mai inainte. Problemele pe care le-am avut n-au distrus iubirea ce ne purtam, au facut-o mai puternica. Atat de puternica incat sa vrem sa reziste pentru tot restul vietii.

Visam la o casa a noastra intr-un cartier linistit, in care sa traim. Visam sa avem copii pe care sa-i iubim si sa le oferim tot ce era mai frumos in noi. Amandoi visam la o gradina a noastra, pentru ca ne placeau florile. Ei, dar la cate nu visam noi. Visam la o ceremonie care sa ne uneasca destinele in mod oficial. Nu ne hotarasem daca sa continuam sa ne straduim sa ne convingem familiile si sa facem o ceremonie clasica sau pur si simplu sa fugim amandoi in lume, sa ne oprim pe prima plaja pe care o intalneam si imbracati in alb, cu valurile atingandu-ne talpile si vantul batandu-ne in plete sa ne juram unul altuia sa fim impreuna mereu.

Aceasta dorinta atat de puternica care ne anima pe amandoi o sa ramana doar o dorinta, dar am sa traiesc cu ea tot restul vietii. Nu ma mai intreb de ce a trebuit sa fie asa. Poate ca acum nu sunt pregatit sa inteleg niste lucruri mai presus de cele lumesti. Dar in mod sigur am sa caut mereu sa inteleg "de ce", si poate ca intr-o zi o sa am si raspunsul. Cateodata, ma simt coplesit de toate cate ne doream si oricata energie as avea nu stiu ce sa fac mai intai. As vrea sa implinesc pentru ea toate visele, dar noi nu aveam vise obisnuite. Noi nu ne gandeam numai la noi. Ba as spune, si cine ne cunoaste o sa-mi dea dreptate, ca mai mult ne gandeam la ceilalti.

Pentru noi toti ne doream o lume mai buna. O lume in care fiecare sa se implineasca prin iubire. Cum sa reusesc eu sa fac lucrul asta? E cineva care sa poate face asta? Atunci cand voi reusi sa-mi raspund la aceste intrebari o sa reusesc poate sa implinesc si aceasta lume de vis... Pana atunci insa, ma bucur sa-i ajut pe cei de langa mine cu tot ce pot. E ca si cum as descoperi in mine un sens profund. Am facut-o si pana acum si am sa continui s-o fac. Pentru Alexa si pentru mine in egala masura. Asa o sa simt ca macar ceva, ceva oricat de mic, se schimba in mai bine, in mai frumos...